Important și urgent

Iunie 24, 2011

Acum două săptămâni, pe la 8 seara, m-a sunat prietena mea Doinița. Mi-a spus că soțul ei, Adrian, murise în aceeași zi într-un accident de circulație. Era în delegație la Timișoara și la Deva a intrat în câmp. La înmormântare am aflat că trebuise tăiată mașina pentru a fi scos, și că a intrat într-o cruce de beton de la marginea drumului. Adi avea 30 de ani, și împreună o fetiță de 2 ani, Maria. La capătul zilelor de calvar – pentru ea și pentru familie cred că a fost mai mult decât atât, dacă mie mi s-a părut un calvar – a rămas o mamă singură, un copil de 2 ani și un credit. Un credit pentru casă, luat acum un an, pentru un apartament  de două camere. Când trăia Adi, rata de 270 de euro era plătibilă, fără a fi un efort extraordinar. Acum îi înghite Doiniței tot salariul, unica ei sursă de venit. Și Mariei îi înghite speranța la o normalitate pe care puțini o băgăm de seamă. Fiind luat repede, când programul Prima Casă era neclar, la credit nu este atașată o asigurare de viață pentru Adrian, deci plata ratei îi revine integral moștenitoarei lui, soția. Ca fostă asiduă lucrătoare în asigurări de viață, am zis că e imposibil, dar mi-am amintit imediat că trăim în țara tuturor (im)posibilităților. Așa cum veți citi și mai jos, Doinița trebuie să strângă 27000 de euro ca să i se reducă rata la 100 de euro și ca să o poate susține. Asta-i tot. Mai jos este mailul primit de la ea, unde se descrie situația, și linkul către un articol din Jurnalul Național, apărut azi.

Buna ziua,

Doresc sa va aduc la cunostinta, cu durere in suflet, ca sotul meu – Adrian Feraru (30 ani) in data de 10.06.2011 si-a pierdut viata intr-un grav accident de circulatie. In urma tragediei, singura mea alinare este fetita noastra, Maria, in varsta de numai 2 ani, pentru care voi face tot ce imi sta in putere pentru a nu simti lipsa lui tati.
Rugamintea mea este adresata tuturor celor care au posibilitatea si doresc sa ne acorde un  sprijin financiar pentru a evita situatia ca eu si Maria sa fim evacuate din apartamentul in care inca locuim (apartament achizitionat prin programul prima casa cu o rata lunara de cca. 300euro/luna, creditul ipotecar neavand asigurare de viata atasata face ca intreaga datorie sa revina in sarcina mea.)
Numai impreuna putem face ca aceasta tragedie sa nu distruga in totalitatea speranta unui copil la o viata normala!
Cei care doresc sa ne ajute, pot efectua depuneri in conturile:
Titular cont: FERARU DOINITA FLORENTINA
Conturi in LEI:   RO36BTRL04101201D29578XX    deschis la Banca Transilvania Sucursala Bucuresti Lipscani

                            RO68INGB5517999900691994  (RON)deschis la ING Sucursala Buzesti din Bucuresti

Cont in EURO:   RO11BTRL04104201D29578XX   deschis la Banca Transilvania Sucursala Bucuresti Lipscani ( SWIFT:  BTRLRO22 )
Va multumim din suflet pt timpul si sprijinul acordat!
Pentru că eu nu o pot ajuta decât cu rugăciunea, vă rog și pe voi să-i pomeniți pe toți trei. Doamne ajută!
Anunțuri

Oameni normali

Iunie 6, 2011

Ne-am obișnuit ca tinerii să se drogheze, sau să fure, sau să se prostitueze, sau să, sau să… Ca elevii să nu învețe, să se bată, să țipe la părinți, să fie răi și de neîncredere. Ne-au obișnuit (nu spui cine, persoană însemnată) cu o realitate horror, cu anomalii și cu o violență care ne ține su asediu nervii, sufletul, ființa. Este ciudat și rar să întâlnești un tânăr cu bun simț și un copil care să învețe bine. Normalitatea nu se mai practică, nu mai e trendy. Este normal să ajuți cu ceva un om bolnav. Dar pe un om sănătos? Un om sănătos și spoliat de tot. De la care se tot ia, și nu se dă nimic în schimb. Oamenilor de rând li s-au redus salariile drastic, le-au fost crescute cheltuielile, și totuși ei au ales -mucenicește – să continue să fie oameni normali, de bun simț și de dragoste. Să radieze lumină în jur, oricând de mult ar trebui să sape în ei după lumina asta. Pentru că lumea trebuie să aibă măcar câteva fărâmituri de normalitate, ca să se cheme lume și nu iad.

Ieri am primit o replică absolut fabuloasă, de la niște oameni normali, care continuă să zâmbească și să se bucure oricât de urâte și grele ar fi cele din jur. Mă plângeam că la mine în cartier sunt foarte mulți câini vagabonzi. Mi-au zis: tu uită-te câți tei ai, nu te mai gândi la câini.

Revenind la normalitate, gesturile mici ne-o asigură. Astăzi am aflat că se poate să muncești și să trăiești cu suma de 188 lei pe lună. Și copilul tău, care este bun și care nu vrea să se lase blocat în cifrele salariului. De aici.

Mesaj umanitar

Februarie 1, 2011

O familie saraca din Botosani are mare nevoie de ajutor. Desi sunt oameni buni si muncitori, destinul i-a aruncat intr-o garsoniera mizera unde stau in chirie si unde se ingramadesc toti 7 ! Mama sta cu cei 5 copii iar tatal gaseste slujbe platite groaznic, care ii distrug sanatatea. Solutia pentru ei ar fi o gospodarie la tara. Daca gasim 100 de ingeri care sa doneze 150 de lei fiecare, putem sa le indeplinim acest vis !
De curand am aflat ca, aproape de noi, in Botosani, o familie traieste o drama. Familia e compusa din mama, tata si 5 copii. Parintii sunt oameni buni, dornici de munca, religiosi. Copii, de asemenea, invata si sunt respectuosi. Aveau o casa asigurata la parintii mamei si totul parea ca decurge bine. Dezastrele au inceput sa se produca in momentul in care mama a decis sa urmeze religia tatalui, care era ortodox. Suparati, parintii ei au decis sa ii alunge din casa, lasandu-i pe toti 7 fara adapost. Disperata, familia a dormit cateva nopti pe unde a putut, pana a reusit sa isi inchirieze o garsoniera dezolanta intr-un cartier foarte sarac al Botosaniului. Tatal a fost diagnosticat, apoi, cu ciroza hepatica. Locurile de munca pe care si le-a gasit au fost un adevarat calvar – platit cu maxim 450 lei / luna. Ultimul dintre ele a fost la o turnatorie unde primea 250 lei / luna ! Numai tratamentul pentru boala lui costa mult mai mult, drept pentru care a neglijat sa il mai ia, starea sanatatii lui agravandu-se. Dar nu s-a oprit totul aici.

Fata lor are o problema a dezvoltarii. Este in crestere, are 16 ani, dar, desi creierul creste in mod normal, craniul nu se mai dezvolta. Are nevoie de o operatie pentru a pune un adaos la craniu pentru a putea rezolva aceasta problema. Visul lor, pentru care se roaga zilnic, este cumpararea unei bucati de pamant undeva, unde prin munca lor sa isi construiasca o casa, pentru a putea sa isi procure singuri mancarea. Monahul Iustin, de la Manastirea Bistrita, a inceput o campanie de ajutorare a acestei familii. Primele doua proiecte au fost un succes : intai, a reusit sa stranga alimente si haine pentru a-i ajuta sa treaca iarna. Apoi, a demarat o campanie de ajutorare a fetei pentru a-i rezolva problemele ce-i afecteaza cresterea.

Al treilea proiect, si cel mai important, poate fi rezolvarea problemelor esentiale ale acestei familii. Am reusit sa gasim in satul Calarasi, judetul Botosani, o gospodarie, care poate fi tot ceea ce trebuie acestei familii. Are 2 000 mp, gard, vie pe rod, teren bun pentru cultura si o casa batraneasca. De aici, aceasta familie are o sansa ! Gospodaria costa 15 000 lei. Printr-un efort comun al monahului Iustin de la Manastirea Bistrita, al mai multor ONG-uri si a mai multor persoane fizice, speram sa convingem 100 de persoane sa dea cate 150 lei pentru realizarea acestui vis.
Consideram ca, desi nimeni nu o duce foarte bine in aceasta perioada, un sacrificiu de acest fel poate sa dea o sansa la viata pentru 7 oameni. Daca doriti sa contribuiti cu 150 lei, va rog sa specificati numele, prenumele precum si e-mailul Dvs. pentru a putea sa va tinem la curent cu progresul acestei actiuni. Puteti face donatii prin transfer bancar, destinatar “Fundatia Episcop Melchisedec” Bacau IBAN RO73 BTRL 0040 1205 L935 6001 – Banca Transilvania. Va rog sa ma contactati la telefon 0745 005 732 (Vlad Fesan) sau e-mail vlad.fesan@gmail.com pentru orice detalii.
Va multumesc !

http://www.slanicmoldova.ro/ingeri/ingeri.htm

 

Urgent donare de sânge

Octombrie 15, 2010

Am primit mesajul de mai jos pe e-mail, de la o cunoştinţă. Este verificat şi nu este spam.

Va rog din suflet cine poate si doreste, sa doneze sange pt tatal meu TIMOFTE TINEL in varsta de 46 de ani, care este internat la Sp Sf Pantelimon si din cauza unei hemoragii interne a ajuns cu hemoglobina 3.44 (daca valoarea este mai mica decat 6 se poate muri, iar cea normala pt barbati este intre 13-16). Ne-am dus noi din familie sa donam si ne-a respins, am picat testele fie de greutate, sau de sanatate.
Mentionez ca vi se va face un test inainte de donare care consta in: hemoglobina,transaminaze,etc,din care sa reiasa starea dumneavoastra de sanatate (cei respinsi nu vor dona).
Este internat de miercuri 13.10.2010. Ieri avea hemoglobina mai crescuta un pic, a primit cateva pungi de sange de la spital, si i-a crescut hemoglobina la 8. Cei de la spitalul ne-au zis ca nu au sange cat ii trebuie, si va trebui sa dam sange la schimb.
Procedura pentru donare este aceasta: trebuie mers la Centrul de hematologie (Str. Constantin Caracas nr. 2-8, sector 1, zona Piata Victoriei), indiferent de grupa pe care o aveti. La donare, trebuie metionat numele spitalului si al pacientului: Spitalul Sfantul Pantelimon, pacientul Timofte Tinel. De la Secretariat trebuie luata apoi o adeverinta pentru spital, unde cei de acolo vor scrie numele pacientului si spitalul. Va rugam sa aduceti adeverinta la Depart. Telefonie mobila, la Maria Rotaru.
OBS: nu pot dona persoanele din sectorul 4
Adresa: Str. Constantin Caracas nr. 2-8, sector 1 ,

Telefon: Tel. 031.425.12.30; 031.425.12.31 int. 213
Email: hemtransro@b.astral.ro;
Web: www.hemofilie.ro;
Orar: L-V: 8-14

VA MULTUMESC,
Maria Rotaru
0767.940.555

Aprilie 18, 2010

Hristos a inviat!

In Perioada 15 aprilie – 31 mai 2010 avem o cale foarte comoda de a ajuta Fundatia Sfanta Irina trimitand SMS-uri la numarul 874, numar oferit gratuit in retelele Vodafone, Orange si Cosmote. Prin fiecare SMS trimis donati 2 Euro fundatiei.

Fundaţia Sfânta Irina a fost înfiinţată în anul 1998, la iniţiativa unui grup de medici. Membrii fondatori au răspuns nevoii de îngrijire paliativă specializată pentru bolnavi, până în ultima clipă a vieţii, înfiinţând primul Centru de Îngrijiri Paliative din Bucureşti şi vecinătate. Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfânta Irina” acordă asistenţa medicală, socială, psihologică şi spirituală bolnavilor de cancer şi leucemie aflaţi în stadiu avansat, venind în ajutorul şi susţinerea acestora în cel mai dificil moment al vieţii lor.

Primit pe mail

Februarie 9, 2009

Am primit textul de mai jos pe mail azi, si il pun aici, poate isi va gasi mai multi cititori interesati. Sa facem binele cat mai avem vreme…

Buna

Ei sint prietenii mei, Razvan si Raluca Zainescu.

Relatia lor a inceput acum 5 ani; anul trecut si-au luat un apartament, anul acesta s-au casatorit. Parea ca nimic nu le sta in cale pentru a incepe o viata frumoasa impreuna, pentru a-si cladi o familie fericita bazata pe enorma dragoste ce ii leaga.

Insa pe data de 28.12.2008 un groaznic eveniment le-a spulberat toata fericirea: in timp ce dormea, Razvan ( 31 ani ) a fost cuprins de convulsii si si-a pierdut cunostinta. Raluca a chemat SMURD care a venit in 15 min si exact cand au ajuns, lui Razvan i s-a oprit respiratia. Au fost nevoie de 40 minute de resuscitare, cu 6 injectii de adrenalina in inima, timp in care creierul s-a aflat in hipoxie (slaba oxigenare ). Razvan a intrat in coma profunda – coma 3 pe scala Glasgow ( scala Glasgow noteaza de la 3 la 15, in care sub 3 nu exista decat moarte clinica iar 15 inseamna starea unui om normal ).

Razvan a fost transportat la Spitalul de urgenta – terapie intensiva Cluj. In urma analizelor RMN ( atasate ) Razvan a fost diagnosticat cu Encefalopatie Hipoxo-ischemica, avand leziuni pe creier ( ca urmare a hipoxiei ) la nucleii bazalici si in cortexul parietal. Sansele pe care le-au dat toti doctorii au fost minime in ceea ce priveste recuperarea lui si au spus ca pana nu iese din starea de coma nu se poate face o estimare realista a afectelor hipoxiei asupra creierului si asupra recuperarii ulterioare.

In data de 16.01.09 Razvan a fost transportat in stare de coma cu elicopter SMURD la Bucuresti , la Spitalul Municipal , sectia de terapie intensiva. Aici s-au primit aceleasi pesimiste sanse.

In data de 19.01 Razvan s-a trezit din coma, in sensul ca a deschis ochii si in urma testelor ce i s-au facut e fost reevaluat pe scala 8 Glasgow . A fost o imensa bucurie pentru toti mai ales ca stiam toti ca cu cat va sta mai mult in coma cu atat inseamna ca e afectat mai mult creierul ( ne-a fost teama sa nu stea cateva luni in coma pentru ca doctorii au spus ca coma poate dura de la cateva saptamani la cateva luni ). Incepand cu week endul 31.01 si pana in 2.02 cand s-a confirmat totul si de catre doctori, Razvan a inceput sa dea alte semne: a miscat capul, urmareste cu privirea si focuseaza, a miscat putin o mana si un picior. Aceasta zi a fost ziua in care pentru prima data doctorii ( care au facut consiliu pe 2.02 ) au fost optimisti si au dat sanse foarte optimiste de recuperare.

Tot in data de 2.02 cazul nostru a fost acceptat de clinica LMU ( Klinikum der Universitat Munchen ) unde Razvan va sta in terapie intensiva neurologica si apoi la recuperare. Este o sansa extraordinara data lui Razvan date fiind conditiile si posibilitatile de acolo si pe care nu le regasim in tara noastra.

In timpul comei si pana in prezent, Razvan a dezvoltat si o serie de complicatii: edem cerebral de la resuscitare, o infectie urinara, o infectie la ureche, tromboflebita la mana si cea mai grava: o infectie pulmonara care nu cedeaza de 2 saptamani. Cu toate aceste complicatii ( dar cu speranta in suflet ca aparatura, cunostintele profesionale si dotarile din strainatate, cumulate cu faptul ca Razvan incepe sa dea semne fizice ) Razvan va fi transportat pe data de 4.02.09 in Munchen la clinica LMU la terapie intensiva.

Estimarea costurilor necesare in Munchen este de aprox. 100.000 eur (spitalizare la terapie intensiva + internare ulterioara in sectia de recuperare intensiva ).

Pe aceasta cale apelez la voi sa ne ajutati cu orice suma si sa intrebati in jurul vostru pe oricine ar fi dispus sa se implice in aceasta cauza umanitara.

Daca veti primi acest mail de la mai multi expeditori, inseamna ca sint cu atat mai multi prieteni ai lui Razvan si ai Ralucai care s-au implicat in acest caz, care au donat bani si care va roaga si pe voi sa donati.

Ajutati-i! Sint tineri, se iubesc, au viata inainte si mai ales daca Dumnezeu i-a dat sansa lui Razvan sa ne dea semne ca se poate face bine, haideti sa-l ajutam ! Vrem sa-i vedem zambind ca si in poza cat mai repede!!!

Avem deschis un cont de card in RON:

IBAN: RO49BRDE445SV31646394450;

Banca: BRD

Titular cont: Raluca Cristurean ( e numele de fata al Ralucai Zainescu ).

Multumim! Dumnezeu sa ne ajute!

scan11

Acasă la Durere

Februarie 8, 2009

Ieri am fost la Hospice, cu o prietenă, să stăm cu bolnavii. Una dintre doamne, care respira şi vorbea foarte greu, avea băiatul în spital la Colentina, cu pareză. Nepoata îi era plecată în Olanda, la studii, şi nu avea cine să o viziteze pe bunica disperată că nu va mai şti nimeni de ea, şi nici ea nu va mai şti de ai ei. Se trata de cancer de şapte ani. Nu dormise de 5 zile şi 5 nopţi, şi graniţa dintre realitate şi vis era subţire de tot. În timp ce vorbea cu noi, în patul celălalt se auzeau nişte zgomote treptate, foarte scurte. Apoi mi-am dat seama că bătrâna de acolo încerca să îşi mişte picioarele, fără să scoată vreun sunet, chiar dacă durerea era insuportabilă. Mai târziu aveam să aflăm că fiica ei era la etaj, cu cancer de esofag, şi cu handicap fizic. Celelalte două surori ale ei aveau grijă de ea toată viaţa; acum, soţul uneia dintre ele nu mai lucra, aşa că ea a trebuit să îşi ia două servicii. Pacienta, deşi se mişca şi vorbea greu şi necontrolat, avea o bucurie în ochi, şi a fost singura pe care am văzut-o zâmbind. În rezerva următoare erau două bătrâne, dintre care una nu vorbea. Când m-a văzut m-a mângâiat pe faţă şi mi-a spus „ce ochi frumoşi ai”. A doua bătrână avea sânul extirpat şi osteoporoză, îşi rupsese pur şi simplu piciorul; muncise într-o fabrică de pantofi timp de 37 de ani şi, ajunsă la o pensie de 9 milioane şi ceva, cu doi copii şi cu nepoţi, fiica ei i-a vândut casa şi a lăsat-o pe drumuri. La Hospice ajunsese din casa fratelui ei, şi probabil nu va pleca de aici decât pentru a merge Sus. Bătrânii pe care i-am văzut nu ştiau prea bine dacă mai au pe cineva care să îi ia de acolo. Am plâns aproape tot timpul – da, Roxana a fost infinit mai tare decât mine, nu numai pentru că ei sunt părăsiţi acolo şi se văd şi se conştientizează murind, ci şi de emoţia sănătăţii pe care eu am primit-o şi pe care deseori o uit.

Deşi la Hospice durerea se prăvăleşte peste tine ca o avalanşă, ea are rolul de a curăţi. Pe când pe stradă ea doar înfloreşte în schimonosirea chipului lui Dumnezeu prin furt, pornografie, crimă, violenţă de tot felul; se cere uitată în fel şi chip, şi noi uităm prea adesea că ne este spre mântuire. Nu-L mai vedem pe Dumnezeu – Cel care ne vede totdeauna – şi-I ignorăm durerea la patimile în care ne zvârcolim.

Pentru Basarabia

Ianuarie 16, 2009

afis

Gabriel

Ianuarie 13, 2009

Dragi prieteni,

Un copilas de 3 luni are nevoie urgenta de ajutor, asa ca imi permit sa fac un apel personal catre voi.

Gabriel s-a nascut cu atrezie de esofag, avand ca malformatie asociata atrezia de duoden. Este spitalizat tot in Spitalul „Grigore Alexandrescu” din Bucuresti. A fost operat de 2 ori dupa nastere in incercarea de a ii repara atrezia de esofag si atrezia duodenala. In cele din urma, nereusind repararea atreziei de esofag (unirea capetelor acestuia), in cadrul unei a treia operatii, i-a fost facuta o esofagostomie cervicala si gastrostomie.

Dupa o vreme, a putut fi transferat in sectia de Pediatrie a aceluiasi spital, unde a stat aproximativ o luna cu mamica. Nu a putut fi externat deoarece starea lui nu era foarte buna si s-a preferat pastrarea lui acolo pentru urmarire. Dupa aceasta luna mai fericita, Gabriel a facut stenoza duodenala (locul operatiei de unire a duodenului s-a strans) si a trebuit reoperat, in data de 14 Noiembrie. Dupa aceasta operatie, Gabriel nu a reusit sa isi mai revina. A facut septicemie iar starea lui s-a deteriorat din ce in ce mai mult. A avut un stop cardio-respirator, necesitand reanimare, a facut convulsii, este ventilat artificial si nu poate fi stabilizat. Incepand de ieri, Gabriel primeste si stimulente cardiace, deoarece a inceput sa ii cedeze inima.

Starea lui Gabriel este acum critica, el necesita un transfer in strainatate in regim de urgenta. Acest transfer se poate realiza cu avion medical dedicat. In Germania este asteptat in Clinica din Karlsruhe, unde tratamentul sau a fost estimat la aproximativ 20.000 EUR. La acesti bani se adauga si costul transportului medical, in valoare de 14.000 EUR. Compania de transport medical, German Air Rescue, cunoaste cazul si poate face oricand transferul. Dar conditia lor este ca banii sa fie virati in cont inainte de realizarea acestuia.

Gabriel inca mai poate fi salvat. Dar are nevoie de bani, de care parintii lui nu dispun. Cu cat se asteapta mai mult realizarea acestui transfer, cu atat consecintele pot fi mai grave.

Poze si raportul medical il puteti gasi pe site-ul lui, http://gabriel.seek-on.com . Tot acolo gasiti si emisiunile difuzate despre Gabriel de Kanal D si Acasa TV.

Conturile deschise pentru a-l ajuta pe Gabriel sa stranga banii necesari plecarii sunt:

Pentru RON: RO23BRDE410SV01032404100
BANCA BRD SUCURSALA ACADEMIE BUCURESTI

Pentru EUR: RO37BRDE441SV36355474410
BANCA BRD SUCURSALA GRANITUL BUCURESTI
ADRESA: SOS PANTELIMON NR 359BL B2 PARTER SECTOR 2 BUCURESTI
COD SWIFT: RDEROBU

Titular NITU ANISOARA

Teledon
Numere de telefon apelabile doar din reteaua Romtelecom
0900900203 pentru a dona 3 euro
0900900205 pentru a dona 5 euro

Mama lui Gabriel poate fi contactata la telefon (0766) 109629.

Pana acum s-au strans abia 4.000 EUR din cei 34.000 EUR necesari. Mai e mult si nu se stie cat va mai rezista Gabriel. Daca doriti, puteti trimite acest mesaj mai departe, scopul este sa afle cat mai multa lume in timp cat mai scurt. Aceasta este o situatie cu adevarat urgenta si putem incerca sa salvam o viata.

Va multumesc mult, in numele parintilor lui Gabriel!”

Între cipuri şi dragoste

Ianuarie 5, 2009

Sărbătorile au trecut cu diverse invitaţii, cu bani curşi pe apa sâmbetei (mă gândeam că anul trecut ROST-ul a strâns 25-30 de milioane pe care i-a dat cam la 5 familii cu mulţi copii, şi că cei 3 membri ai familiei mele am cheltuit cam atât în ultima lună numai pentru noi 3) dar încă vizibili în kilele pe care le-am pus cu generozitate, şi cu foarte puţine gânduri la celălalt, la cel gol, trist, sărac, care n-are bani nici de mâncare sau de medicamente, darămite de cadouri. Adică la Hristos. Zicea părintele Arsenie Papacioc că cerşetorii ne fac cel mai mare cadou – ne dau Împărăţia Cerurilor pe un bănuţ. Acum că am intrat în anul crizei, toată lumea este crispată şi nu dă oricum nimic, că ţine pentru zilele în care criza îi va ajunge la os. Puţini îndrăznesc să respire entuziasm şi vise de bucurie şi de credinţă. În general sunt priviţi ca nişte anormali. Anul nou a debutat cu diverse aniversări, şi cu multiple invitaţii la tot felul de localuri şi ieşiri. Nişte ieşiri la care iar am cheltuit, cu teama permanentă în suflet că nu voi mai avea ce da atunci când îmi vor cere cei ce nu au. Oare cum voi răspunde atunci când mi se va arăta că eu am mâncat dincolo de saţ, şi cineva poate la 100 de metri de mine murea de foame sau era bolnav, eu ştiam asta şi nu am făcut nimic?  E mai simplu să mă îmbuib în loc să ies în frig şi să caut un flămând şi să vorbesc despre pericolul cipurilor şi al lui 666 decât să fac o faptă de milă şi de dragoste. Chiar dacă această faptă de milă mi-a fost poruncită de Cel căruia mă închin, cel puţin fariseic.

Nu am susţinut niciodată şi nici nu susţin că nu trebuie să fim la curent cu realitatea controlului global ce ne este impusă şi ce ne va fi impusă din ce în ce mai crud. Numai că, aşa cum au spus sfinţii, criza şi controlul şi antihristul vor veni odată cu răcirea dragostei. Nemaiavând decât dragoste de noi înşine, stând cu mâna crispată pe portofel şi uitându-ne în sus sau în jos ca să nu-l vedem pe suferindul de lângă noi, pur şi simplu facem criza să se întâmple. Ne sinucidem dorind cu tot dinadinsul să ne scăpăm viaţa.

Nu ştiu dacă Hristos o să ne ceară socoteală de informaţiile apocaliptice pe care le avem şi pe care le răspândim, dar ştiu sigur că îmi va cere socoteală de câţi semeni am mângâiat şi am scos din deznădejde, cât m-am rugat pentru cei în dureri sufleteşti şi trupeşti, câţi am îmbrăcat şi câţi am hrănit, cât s-a reflectat dragostea Lui – talantul dat – în felul în care mă port şi în tot ce am făcut. Şi cum este posibil ca astăzi să fie ultima zi în care să pot construi acest răspuns, nu-mi rămâne decât să ies din ameţeală şi să împlinesc porunca.

Adăugire: Planul meu pe anul acesta este să găsesc o cale de a mă bucura de prezenţa şi dragostea prietenilor mei fără ca acest lucru să diminueze sumele date celor ce nu au de nici unele. Pentru că văd că mereu am bani pentru a le cumpăra daruri celor apropiaţi, dar din ce în ce mai rar descopăr ceva de dăruit celor ce nu au. În plus, încerc să ţin minte că mi s-a spus să nu chem la masă pe cel care mă poate chema la rândul lui, ci pe cel care nu-mi poate da nimic înapoi. Nădăjduiesc ca cele scrise aici să nu smintească pe nimeni, ci să mă ajute să pun început bun. Ele reprezintă doar o analiză a felului în care lumea devoratoare mi-a schimbat modul de a gândi, nu o judecată sau o osândă a fraţilor mei. Şi mai reprezintă şi o hotărâre pentru alt fel de început.