Pentru mine

iunie 4, 2013

Salut Diana!

Ştiu că ţi-e somn şi că tot ce vrei e o oră când să n-ai programul făcut ca să staaaai şi că aşa o să fie până vineri şi că mâine şi poimâine sunt nişte zile când ţi-ar prinde bine să fii promotor, ceea ce nu eşti. Aşa că nu te mai plânge. Azi împlineşti cinci ani de scris. Îşi fac cadou un sfert de oră de pauză în Cişmigiu la prânz. Şi, vorba Nicoletei, te pup dulce. Ciaoooo

Reclame

Ce primesc

ianuarie 24, 2013

De asta vara mi se spune acelasi lucru, ca sa-mi intre bine si temeinic in cap: DIANA, PRIMESTI CEEA CE ESTI. Eu nimic, viata e grea si nedreapta, si eu nu pot avea ce-mi trebuie. Fie vorba intre noi, nici eu nu am indraznit sa imi dau ce am nevoie si imi trebuie. Plictisita de acest feedback  perseverent -isterica fiind, ma plictisesc repede, spre deosebire de un perseverent, care merge dincolo de panzele albe- am inceput sa imi permit sa am ce-mi doresc, deocamdata la nivel de obiect.Siii… sa ma relaxez. Siii…sa primesc cadouri de la ceilalti. Cadouri serioase, de neignorat. De exempplu, tableta de pe care scriu acum. Nu stiu inca sa pun diacriticele.Da, e un cadou de la tata, care ani de zile imi ia chestii la intamplare, reflectand cat de intamplatoare si inadecvate sunt cadourile pe care mi le fac singura. Si un modul de coaching. Primul. Sper sa mai urmeze. Fiecare zi cu bucuria si darul ei. 

 

 

 

Geamantanul

februarie 17, 2012

La teatru, un bărbat mi-a arătat că fiecare bărbat cară după el, o viață întreagă, un geamantan plin cu trandafiri pe care vrea să i-i ofere doamnei sale. Poate face asta doar atunci când ea nu se mai ascunde după mituri miresistice, purități împrumutate, obscenități, rutine, eficiență, oprimări și moarte. Frica de moarte, mai precis. Și care există, se mișcă, râde fără a încerca să cucerească, fără plan și fără strategie. Pentru mine este o ușurare și o fericire să știu că există cineva care abia așteaptă să îmi ofere flori (a se citi aici și toate celelalte înțelesuri asociate, ceea ce nu înseamnă flori în ghiveci), dacă nu mă ascund și dacă îndrăznesc să rămân liberă, neatârnată (neagățată și alte sinonime) de el. Asta este în concordanță cu natura adevărată a dragostei și cu relațiile împlinite, nedependente. Și cu ceea ce simțeam eu dar mi se tot zicea că nu se poate, că visez și că nu există. Dar dacă un bărbat recunoaște asta, mă gândesc că o fi o urmă de adevăr…

Teatrul de aseară a fost un cadou. N-am mai fost la teatru de muuuult (asta înseamnă cam trei luni, deci foarte mult pentru că de obicei merg la teatru cel mai rar la două săptămâni) și piesa de aseară nu era pe lista mea, pentru că pur și simplu nu știam că există. Am fost la o premieră care avea loc la ora 19, și am aflat la ea la ora 17. Prietena mea care mi-a dat invitațiile a plecat de la mine la ora 18 și eu am ieșit din casă la 18.15, pentru a ajunge în celălalt capăt al unui oraș relativ blocat (mai devreme se defectase un tramvai și făcusem 2 ore pentru o distanță mult mai mică), peste care începuse să ningă. Eram obosită dar m-am gândit că o să ajung, pentru că e un cadou de la Doamne, și El poate debloca orice. La 19 fix intram în teatru, pentru a mă așeza în rândul 3, în spatele unui om pe care îl admir foarte, și despre care am mai scris aici. Și da, la întoarcere a durat mult mai mult, cam o oră jumate.

Aseară am învățat că atunci când îndrăznesc să ies din schema mea dorințele, visele și nevoile mele se împlinesc, intră într-o cutie mare, se împodobesc cu o fundă și se cheamă viață. Un cadou…

Și azi se împlinește un an de când un mare vis al meu a devenit realitate și casa în care locuiesc acum a devenit a mea. Mai mult decât ceva ce am, este o parte din cine sunt eu. Deci, azi e hram, Sf Teodor Tiron, și ziua Teodorilor care merg spre rai, adică a tuturor Teodorilor

Utile dulci

martie 10, 2009

Tava din mucava, dacă este pictată şi lăcuită perfect, poate fi un cadou frumos şi util de casă nouă. Dacă nu e nimic pe pereţi, se poate atârna şi acolo. Poate fi spălată, dar nu garantez pentru maşina de spălat vase.

p3101392