notă către sine

iulie 25, 2016

gândul de la 4:39 dimineața: atunci când cineva mă respinge apriori, posibil să îi fie atât de frică să nu fie respins încât face el asta mai întâi.

bucuria de viață este o alegere și lipsa ei nu spune nimic despre valoarea mea.

să avem o săptămână cu spor!

practica

martie 31, 2016

Uneori singurătatea

Este o chestie de practica.
Gandindu-ma ca ma va durea
Dac-o iau prea pieptis,
Fac exerciții zilnice,
Sa ma obișnuiesc.
La nivel lexical,
Extrag alinturile
De sub pielea sufletului,
Cu o răbdare rece de chirurg.
„Noi” e mai poznaș,
S-a ascuns, dar l-am găsit,
Și i-am spus minții
C-o pun la regim.
„Noi” umflă speranța,
Așadar, are efect inflamator:
Se elimina.
Speranța a hohotit un pic,
Iar acum iau lecții
Despre cum sa nu mai fiu așa dependentă de ea.
Fizic fac zilnic ședințe
De nu am timp
Și nu vreau.
Dorul ma trage de mânecă
Iar eu îl pun sa se joace în iarba
Generoaselor parcuri metropolitane.
Îmi tonific mușchii absenței
Și ignor febra musculară.
E, cam asta e.
Chestie de practica.
Așa suferim mai putin
Și rămânem funcționali,
Făcându-ne treaba
Și trecându-ne zilele.

numaratoare

februarie 23, 2016

Azi dimineață, în tramvai, mi-am numărat binecuvântările de aici și acum. M-am întâmplat lângă un bătrân homeless, care vorbea la un telefon vechi și mirosea teribil. Nu aveam unde sa ma duc, caci era aglomerat, ca la ora 8, deci a trebuit sa înghit apropierea. Guerlain-ul meu cumpărat de mama din avion a pălit destul de mult.

Nu e nicio diferența între mine și acel om. Poate eu nu putea duce atât de mult și Dumnezeu S-a milostivit.

Tot ce sunt am primit, ca sa nu mai zic tot ce am. Educația, prietenii, susținerea, jobul, talentul la scris, orele de tango, picioarele, umorul, priceperea, rețetele pregătite la mesele cu apropiații, acest telefon de pe care scriu acum. Șuvițele, cerceii, dusul de azi dimineață, mâncarea. Nu îmi vine nimic în minte ceva ce sunt și am și sa nu fi primit.

 

boiereasca

februarie 3, 2016

Uneori ma simt boieroaica.

Nu are a face cu banii din cont,
Nici cu mulțimea de sclavi.
Ci înseamnă,
Pur și simplu,
Sa stau pe prispa vietii.
Sa ma uit la lumina,
Sa vad cum respira toate,
Sa-mi număr sufletul pe degete.
Și, la sfârșitul fiecărei zile,
Sa vad cum răul se topește,
Și lasă în urma
Câteva dâre de sare,
Ca niște lacrimi uscate
Pe obrazul tihnei.
Boierie inseamna
Sa respir viata
Și sa ma bucur –
Și de bine, și de rau.
Doar rămânem pe prispa,
Cu toți cei ce au fost,
Și cu cei ce vor veni,
În generozitatea infinita
A clipei de acum.
Boierie inseamna
Sa fiu vie
Sa rad cu ochii,
Ce altceva?
.

esential

decembrie 4, 2015

La sfârșitul zilei este esential sa fie cineva în viata mea căreia sa-i pese atât încât sa îmi spună noapte buna. In 100% din cazuri, „cineva” e mama.

Update haotic

octombrie 15, 2015

As vrea sa las aici o nota despre ce a fost in mine in ultimele zile. Uneori vindecarea e ca o rastignire si, ca sa nu fac cele cu care m-am obisnuit, inseamna sa trec printr-o durere mare.

Iar daca insist sa ma dau cu capu de zid, o sa ma umplu de sange.

Si cum sunt ceilalti nu e treaba mea.

Si nu exista abandon, pentru ca este iubire.

Let the cold season come, growth is awaitin🙂

Sunt o femeie frumoasa. Cu o geanta rosie – sfarsit anti-apoteotic. Neeext

Legănel

iulie 13, 2015

Îmi fac sufletul căuș,

Cald, ca un cuib.
Le iau pe fiecare, una câte una,
Ne
Putințele mele.
Fiecare are momentul ei
În care se da în cuib.
Se așează încetișor
Pe un pat de puf cald de păpădie –
Sau e puf de cloșcă? –
Și începe sa respire.
Mai întâi cu frica –
Are și noduri în gât, iar eu
O încurajez sa nu și le mai înghită.
Chiar și cu noduri,
Sa înceapă sa respire.
Îmi zice ce tare a durut-o,
Își arată pielea îngroșată de atâtea poveri.
Eu o ascult,
N-o mai cert.
E și ea mică.
Îmi legăn neputințele,
Doar doar or adormi puțin,
Or respira pe nas,
Si-or trage mucii
Și
S-or simți iubite.

iulie 13, 2015

Note to self: Mult timp mi-a fost rușine și frica sa nu se descopere ca sunt o mincinoasa. Iar în seara asta mi-am dat seama ca adevărul poate sa doară teribil uneori, mai ales dacă este spus doar din principiu, fără un scop anume. Părinții spun ca pacea este de multe ori mai mare decât dreptatea. Iar minciuna poate fi și o virtute, atunci când găsește moduri mai blânde de a face lucrurile.

fara titlu

iunie 26, 2015

Uneori viața are gust de dude,

Nu făcute, ci mâncate
Molcom, sub pomul copilăriei.
Sucul o zbughește la joaca
Printre papilele mele gustative,
Iar când sta puțin,
Îl pup pe obraz
Repede, copilărește,
Strigând „piua”.
Uneori viața e făcută doar din ce contează,
Adică dintr-un buchet de flori
Colorate,
Întins cât o tavă,
Ce cuprinde și ceva imortele,
Ca să-mi aduc aminte de cei ce mi l-au dăruit.
Pe aleea ei
O fetiță creață
Îmi striga „bai”
Zâmbindu-mi de parcă ne-am fi cunoscut dintotdeauna.
Într-o cameră
Primesc o prăjitură de ciocolată belgiană
Așa,
Să prind puteri pentru a fi eu însămi.
Și, din când în când,
Mă așez pe o bancă,
S-o respir
Recunoscătoare că suntem amândouă prin preajmă.

Outfit

iunie 24, 2015

Azi vreau sa ma simt turcoaz

O femeie frumoasa.
Sa port o cămașă larga,
Din pânză topită,
Cusută stângaci de generațiile-mi de strămoși.
Are mânecile prea lungi pentru mine,
Ca în copilărie,
Când ma alintam în hainele mamei,
Ca în bratele ei.
Și niște pantaloni scurți
Cu dungi subțiri,
Sa zburd pe plaja aerisita a vieții.
Îmi prind la butoniera inimii
Un crin galben,
Pentru contrast și armonie
Cu strălucirile zilei.
Îmi pun sandalele de pe raftul de sus,
Din pânză cu buline.
Ele închipuie lumea – marea, munții, pădurile, câmpurile de floarea soarelui, rapiță și maci
Cu care îmi încalț sufletul
Ca sa-l apar de monotonie și inchistare.
La sfârșit,
Îmi pun pe cap
O pălărie de respirații
Cu panglica din chiote
Cuminte innodata intr-o strângere de mana.
Viata îmi zâmbește ca un sărut.